Jalnic! Revoltător! De luni de zile, faţada fostului Muzeu al Teatrului este ornată cu inscripţia imensă „de închiriat”. Proprietarul n-a avut măcar buna cuviinţă să scoată firma „Muzeul Teatrului”, aşa că oaspeţii Iaşiului ar putea crede că în fosta capitală s-au scos muzeele la mezat! Înfiinţat în 1976, când se împlineau 160 de ani de la prima reprezentaţie teatrală în limba română, Muzeul funcţiona, cât se poate de firesc, în casa ce a aparţinut vornicului Alecsandri, unde a copilărit (şi poate s-a născut) poetul şi dramaturgul Vasile Alecsandri. Clădirea a fost retrocedată unui anume Theitler din Israel, zice-se, fost cămătar prin Paşcani, care mai solicită, la Iaşi, încă trei hoteluri (inclusiv marele hotel „Traian”, construit după planurile lui Eiffel), trei cinematografe (două nici nu mai există), zeci de hectare în intravilan şi alte câteva clădiri reprezentative (unele le-a şi primit).

N-avem cum lua în discuţie legitimitatea retrocedărilor în sine, deşi, poate, era mai cu glagorie să se prevadă în legislaţie anumite limitări şi exceptări, cum, de altfel, s-a procedat în alte ţări – cu precădere în cazul obiectivelor de valoare istorică. De discutat însă, cu certitudine, rămâne situaţia clădirilor de interes cultural-istoric, unele cu statut oficial de monument, precum şi, în al doilea rând, corectitudinea deciziilor în cauză. Casa Alecsandri, unul dintre puţinele edificii laice din sec. XVIII păstrate la Iaşi, a fost reconstruită în întregime de municipalitate, fiind clădirea ce a ocrotit copilăria poetului în oraşul în care s-a născut teatrul românesc.

Dacă la Weimar, citadelă culturală similară (păstrând proporţiile) cu Iaşiul, cineva şi-ar permite să afişeze pe Schillerhause inscripţia „de închiriat”, cu siguranţă că ar exploda întreaga Germanie! La noi, merge! După izgonirea Muzeului Teatrului (care adunase peste 10.000 de exponate şi doc