Furaţi de amnezia propriilor respon­sa­bilităţi neonorate, câţiva dintre repre­zen­tanţii de seamă ai PDL, la care, în mod curios, s-a raliat şi ultimul prim mi­nistru din garnitura guvernamentală por­to­calie, şi-au intensificat ieşirile pe canalele media pentru a acuza Guvernul Ponta că nu a rezolvat problemele cu care se confruntă Societatea OLTCHIM şi salariaţii acesteia. Niciunul nu suflă, însă, o vorbă despre starea reală pe care ei înşişi au creat-o şi desăvârşit-o în Combinatul vâlcean.

Din 2008 şi până în primăvara acestui an, am transmis spre decidenţii guvernamentali zeci şi zeci de memorii în care am propus de fiecare dată soluţii şi măsuri în consonanţă cu stările de lucruri din fiecare etapă a odiseei prin care OLTCHIM-ul a fost lăsat să treacă. Am propus primului ministru Emil Boc, când încă nu era prea târziu şi când Combinatul putea fi salvat fără eforturi şi sacrificii financiare, aplicarea sistemului de administrare specială, în schimb, propunerea a fost complet ignorată şi nici măcar nu am fost onorat cu vreun răspuns. Dintre numeroasele demersuri, unul îmi provoacă cele mai mari mâhniri şi regrete. Era în luna februarie 2011 când încă se mai putea face conversia datoriilor în acţiuni. În acele zile, cu adresa nr. 2213 / 25 februarie 2011 pe care i-am transmis-o primului ministru Emil Boc, am făcut o propunere care, dacă ar fi fost luată în seamă, nu s-ar mai fi ajuns la situaţia de astăzi. Iată ce am propus după ce, în prealabil, Banca Naţională a României a lansat binecu­nos­cutul proiect de Regulament privind reglementarea conversiei datoriilor în acţiuni pe care urmau s-o realizeze ins­titu­ţiile de credit. Citez: „Având în vedere necesitatea unei reglementări în acest sens care ar ajuta conversia în acţiuni a unei părţi din datoria bancară pe care OLTCHIM o are la Banca Comercială Ro­mână şi ţinând cont că această con­versie a datoriil