Ce înseamnă victoria lui Obama global – pentru americani, pentru europeni şi, implicit, pentru români? Mai mult decît oricînd, românii înşişi sînt chemaţi să se mobilizeze pentru apărarea propriei libertăţi.

Vitalitatea democraţiei de peste Ocean nu s-a prea dezminţit, în istorie. La fiecare scrutin american, au fost, în genere, pedepsite erorile care l-au precedat şi s-a investit în soluţii şi personalităţi ce păreau de viitor.

Pentru prima oară americanii s-au arătat, în aparenţă, inexplicabil de îngăduitori cu un preşedinte care, departe de a-şi putea onora promisiunile cvasimesianice, din prima sa campanie electorală, nu s-a dovedit în stare să evite varii erori politice interne şi externe grave. Chiar dacă l-ar fi plebiscitat 90% dintre germani, Obama, considerat de mulţi vest-europeni „răul mai mic“, nu s-a dovedit un preşedinte competent, în primii săi patru ani de mandat.

Unele dintre greşelile sale s-au soldat cu ample involuţii atît în economia americană, a cărei ieşire din recesiune se dovedeşte mai dificilă decît s-a crezut şi care icneşte sub povara unui buget îndatorat pînă peste poate, cît şi în diplomaţie. Fiindcă pacifismul „marca Obama“, calificată drept slăbiciune de către extremişti, a făcut, din nefericire, ravagii, încurajîndu-i pe tiranii de la Teheran, Damasc şi aliaţii lor de la Moscova şi Beijing, în lumea de dincolo de SUA libertatea văzîndu-se pretutindeni ameninţată.

Cum se explică totuşi strania clemenţă a americanilor cu preşedintele lor de culoare? Aflată în faţa unor provocări economico-financiare şi politice formidabile, America e obosită de războaie, se află în declin economic şi moral şi se confruntă, concomitent, cu o schimbare demografică de o amploare fără precedent.

Pe Obama l-a votat practic întreaga populaţie de culoare, majoritatea hispanicilor, homosexualii, precum şi mulţi tineri lipsiţi de or