În 2009, Premiul Nobel pentru chimie a fost acordat pentru „studii privind structura şi funcţiile ribozomilor“, organite celulare descoperite de George Emil Palade, laureat Nobel cu 35 de ani mai devreme. Puntea peste timp este schiţată de dl conf. dr. Octavian Buda, care evocă atmosfera de la ceremonia de decernare a prestigiosului premiu savantului român, în cadrul rubricii dedicate centenarului Palade.

Premiul pentru fiziologie sau medicină 1974 – Premiul pentru chimie 2009 Alfred Nobel (1833–1896), desco­pe­ritorul dinamitei, a avut un frate, Ludvig (1831–1888), cu con­tribuţii în industria pe­tro­lieră. La 12 aprilie 1888, Ludvig avea să moară cu ocazia unei vizite făcute în Franţa, la Cannes. Presa franceză a vremii, deja la curent cu celebritatea inginerului suedez, a publicat a doua zi un necrolog stupefiant: „Le marchand de la mort est mort! Le Dr. Alfred Nobel, qui fit fortune en trouvant le moyen de tuer plus de personnes plus rapidement que jamais auparavant, est mort hier“ (Negustorul morţii este mort! Dr. Alfred Nobel, cel care şi-a făcut o avere imensă inventând metode prin care să ucidă cât mai mulţi oameni într-un timp mai scurt ca niciodată, şi-a găsit sfârşitul în cursul zilei de ieri). Evident că ziariştii francezi făcuseră o confuzie macabră, convinşi fiind că Alfred murise şi nu fratele său! Dar şocul pe care l-a avut Alfred Nobel atunci când şi-a citit, ca într-o piesă suprarealistă, propriul necrolog, este lesne de înţeles. Oribilul epitaf avea să-i marcheze destinul până la sfârşitul vieţii. Cert este că, nişte ani mai târziu, la 27 noiembrie 1895, la Clubul Suedia-Norvegia de la Paris, Alfred Bernhard Nobel îşi lăsa prin testament aproape toată averea sa (în proporţie de 94%) pentru crearea unui fond care să atribuie cinci tipuri de premii (pentru fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură, pace) unor personalităţi