Visarion Neagoe a evoluat, în ierarhia militară, de la funcţia de comandant de pluton la aceea de comandant al Comandamentului Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu”, ulterior al Diviziei 2 Infanterie, după ce anterior a fost locţiitorul şefului de Stat Major al Forţei Multinaţionale din Irak, pentru Operaţiile Coaliţiei şi şeful Directiei Structuri si Planificarea Înzestrării, din Statul Major General.
Blând, tolerant, dar extrem de meticulos, răbdător în relaţiile sale cu semenii, cu sau fără uniformă militară, generalul Neagoe, azi profesor universitar, a scris numeroase cărţi – la multe fiind coautor – şi alte numeroase articole şi studii de specialitate. Tocmai din acest motiv a generat complexe celor obişnuiţi să le scrie alţii alocuţiunile, mesajele, telegramele, sau să le pună pur şi simplu numele pe copertele unor tomuri ştiinţifice la care au avut doar dreptul feudal de a tutela editarea unui volum de larg interes public. De o modestie rară, cu un bun simţ excepţional, Visarion Neagoe foloseşte genul proxim – loialitatea faţă de camarazi – şi diferenţa specifică – propria sa opinie – pentru a contura altfel, inedit, pe alocuri chiar neobişnuit, pentru cei neavizaţi, imaginea reală a Armatei României şi forţei sale expediţionare.
Moralul forţei expediţionare
- Cum priviţi, în prezent, experienţa acumulată de forţa expediţionară românească, în cel mai dificil teatru de operaţiuni militare, precum cel afgan?
- Cei 11 ani de război împotriva terorismului din Afganistan au adus progrese extraordinare în maniera de abordare a misiunilor de către contingentele româneşti implicate în acest, într-adevăr, cel mai fierbinte teatru de operaţii contemporan. Ca unul care a fost implicat, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin, în pregătirea, evaluarea, rotirea sau comanda trupelor noastre în acest război, mi-a plăcut să constat
