Fiecare avem în curte copacul care se pregătește să ierneze, întâi se învăluie în culorile frunzelor, apoi își așterne cel mai frumos covor luminând locul unde vara îi era umbra. Poate în curtea blocului se dă un spectacol de splendoare și culoare, pe care, vai, nu l-ai băgat în seamă. Iar dacă nu avem la îndemână un copac pe care să-l admi­răm, copacul nostru, atunci să mergem în parc, acolo, la scenă deschisă, fără pauză, până la prima zăpadă, culorile evoluează cu dezinvoltură. Spectacol unic, copaci cu frunze roșii, copaci cu frunze galbene, oranj, în culori calde, pe fundal verdele brazilor… Nemai­po­menit spectacol, ce toamnă de toamnă se repetă.

De fapt culoarea frunzelor de păr, cele mai frumoase dintre toate, este o răzbunare pe florile din primăvară, fotografiate și admirate, apoi vin perele, cele dorite de cum se pârguie, în vreme ce frunza, modestă cu rol de fundal, se trece cu vederea. Frunzele ce colo­rează când încă se leagănă de codițe, apoi fiecare primește o particularitate, se diferențieze una de alta. La păr, frunzele toamnei nu se aseamănă, fiecare are o altă nuanță și toate împreună formează un tablou. Chiar și oțetarii se întrec în culori, dintr-o paletă, de la galben la roșu carmin.

Nimic nu m-a bucurat mai tare, în convalescență după o viroză ce m-a țintuit în casă, decât părul pe care în plină splendoare vi-l ofer și dumnea­voastră. Și copacii fac parte din urba­nismul arădean și le închin aceste gân­- duri. Priviți în jurul vostru deoarece, voi nici nu știți ce copaci frumoși avem!

(B.B.)

Fiecare avem în curte copacul care se pregătește să ierneze, întâi se învăluie în culorile frunzelor, apoi își așterne cel mai frumos covor luminând locul unde vara îi era umbra. Poate în curtea blocului se dă un spectacol de splendoare și culoare, pe care, vai, nu l-ai băgat în seamă. Iar dacă nu avem la îndemână un copac