Scris de Vasile Filip - În 18 comune dar şi într-un oraş din judeţ nu funcţionează biblioteci publice.

ARAD. Era cândva „Luna cărţii la sate” (în februarie, dacă nu mă înşeală memoria). Cu acest prilej se organizau, în bibliotecile comunale, „întâlniri cu scriitori ” locali (sau chiar din Capitală) care-şi prezentau cărţile şi purtau discuţii cu cititorii; se făceau concursuri, „seri de lectură”, lansări, expoziţii.

Dar, şi în cursul anului, bibliotecarii aveau „acţiuni cu cartea”. E drept unele se făceau doar pe hârtie (expuneri, simpozioane, mese rotunde), ca să dea bine la „planul de activitate”. Însă ceva era cert: pe atunci se citea. Existau chiar şi în şcolile din satele mici minibiblioteci, gestionate de învăţători, care împrumutau cărţi, după nivelul lor, elevilor din ciclul primar. Ca să nu mai vorbim de orăşelele din judeţ care erau luate cu asalt, în special de liceeni, şi care dispuneau de săli de lectură, veşnic pline de cititori ce consultau ziare, reviste literare, lucrări de specialitate. Iar pe lângă aceste biblioteci funcţionau şi cenacluri literare, semn că cititul dădea roade. Cea mai frumoasă zăbavă

Chiar dacă unii m-ar considera cam nostalgic sau un pic mai naiv şi nu văd că astăzi cartea a pierdut „bătălia” cu televiziunea (cu multe canale şi programe) şi calculatorul (cu multiplele întrebuinţări), eu încă mai cred în vorbele cronicarului Miron Costin „căci nu este alta şi mai frumoasă şi mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”. Ştiu şi eu că nici măcar elevii nu mai au timp de citit şi lecturile le iau gata făcute cu „copy-paste” de pe Internet (în cazul în care le cere cineva la şcoală) şi nu se omoară să deschidă o carte.

Gândindu-mă că, totuşi, „boala” a atins doar marile oraşe şi, cum spunea poetul Lucian Blaga, „veşnicia s-a născut la sat”, am dorit să aflu dacă şi în mediul rural „îndeletnici