Proiectul de ordonanţă pentru schimbarea legea audiovizualului (vezi aici şi aici) a antagonizat rapid cîteva zone din industrie. Să vedem taberele, mizele reale şi balivernele.

Taberele interesate. Toată lumea arată imediat către Voiculescu. Prin mărirea pachetului obligatoriu must carry, prin atacul către agenţii de publicitate. Dar nu e doar Voiculescu, multe televiziuni au interesul ca statul să intervină într-o piaţă care se duce în cap şi să capete ceva mai mulţi bani din publicitate, ba chiar de la cablişti.

Cabliştii – situaţia seamănă cu lupta vplay/voyo. Cabliştii s-au obişnuit să tranzacţioneze conţinut moca. Televiziunile zic săru’mîna dacă sînt preluate de marii cablişti şi apoi iau bani de la advertiseri. Voiculescu pornise un război cu RCS pentru a obţine bani pentru retransmisie. Joacă tare. Ar fi trebuit făcut poate altfel – televiziunile ar fi trebuit să facă front comun şi să-şi negocieze împreună prezenţa pe cablu. Acum însă avem un haos în care fiecare îşi aranjează treaba.

Agenţiile de publicitate ar putea ieşi pierdute dacă vine obligativitatea unei mai mari transparenţe faţă de client. Dar nici agenţiile, nici cabliştii nu înţeleg că nu poţi călări la nesfîrşit televiziuni care produc programe, oricît de tîmpite ar fi ele, fără să ajungă la un moment de cumpănă.

Cele mai multe televiziuni sînt pe pierdere şi în stadiu avansat de prostituţie pentru audienţă facilă (redacţii mici, luptă ca-n junglă pentru 500.000 de oameni). Riscul e să rămînă un mic grup de televiziuni care să-şi împartă piaţa fără ca unele noi să mai poată să răzbată. O fi un moment normal. Cert e că tîmpeniile cu piaţa care se autoreglează au fost date peste cap. Vor un soi de ajutor de la stat şi probabil îl vor primi.Problema e că CNA a lăsat televiziunile să alunece în ilegalitate (mai ales de natură tabloidă) şi nu se arată vreo negociere dură: te