La doar câteva săptămâni de la prima conferinţă de geriatrie şi gerontologie desfăşurată la Chişinău, a venit rândul geriatrilor români să-şi organizeze a 37-a conferinţă naţională, ambele manifestări ştiinţifice fiind circumscrise Anului longevităţii active şi al solidarităţii între generaţii, aşa cum a fost declarat 2012 de Uniunea Europeană. Conferinţa de la Bucureşti s-a înscris şi în alt cadru, de aniversare a 60 de ani de geriatrie şi gerontologie în ţara noastră. Au participat specialişti în geriatrie, cadre universitare din principalele centre din ţară, cercetători, dar şi medici de alte specialităţi – neurologi, internişti, cardiologi, chirurgi, psihiatri, medici de familie, medici de laborator, cărora li s-au adăugat farmacişti, sociologi, asistenţi medicali. Au fost prezenţi şi specialişti de peste hotare (Republica Moldova, Olanda, Israel), dar şi cercetători de origine română stabiliţi în străinătate. Structura reuniunii a inclus opt sesiuni plenare şi şase secţiuni tematice, dintre care le menţionăm pe cele susţinute de Asociaţia Tinerilor Medici Geriatri şi de asistenţii medicali, devenite o tradiţie. De altfel, nursingul geriatric este o componentă specifică obligatorie a actului medical geriatric, fără de care este greu de conceput o asistenţă eficace şi de calitate. Dacă ar fi de scos în evidenţă o caracte Publicitate ristică a actualei conferinţe, aceasta ar fi, în opinia autorului acestor consemnări, participant activ la toate conferinţele orga­nizate de Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan“ Bucureşti şi de Societatea Română de Ge­riatrie şi Gerontologie: deschi­derea multidisciplinară largă, participanţii reprezentând nu­meroase specialităţi şi o diversitate de instituţii, cu lucrări de natură interdisciplinară; paleta comunicărilor şi, consecutiv, a dezbaterilor a fost de o varietate corespunzătoare şi cu b