De vorbă cu Laurenţiu Toma, cel mai longeviv director al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti.

Vă vine să credeţi? Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti împlineşte vârsta de 75 de ani! Celebrul gazetar Stelian Popescu, director al ziarului Univesul, a construit, prin subscripţie publică, imobilul de pe Calea Plevnei, donându-l, în ziua de 18 noiembrie 1937, Universităţii, cu destinaţia pe care o are şi în prezent. O bună  parte din biografia acesteia se confundă cu cea a lui Laurenţiu Toma, care nu numai că s-a născut în acelaşi an cu instituţia, dar a fost şi cel mai longeviv  director al ei.

● Jurnalul Naţional: Câţi ani, domnule Toma?

● Laurenţiu Toma: Vreo 31.

● Aproape cât o căsnicie!

● Cei care mă cunosc chiar asta spun, că eu am fost însurat cu "Preoteasa", nu director al ei.

● Şi fără să fiţi popă!

● Fără!

● Cum v-aţi luat?

● S-a întâmplat prin ’63. Atunci s-au înfiinţat, sub tutela Casei de Cultură, cinci cluburi studenţeşti. La cel din 303 am fost numit director eu, calitate în care am reuşit două mari performanţe, una pozitivă, cealaltă tot pozitivă, dar cu efecte negative pentru mine.

● Să le luăm în ordine.

● Prima ar fi lansarea formaţiei Mondial, cu Gabriel Drăgan şi Romeo Vanica. A doua se referă la organizarea, în 1968, a unui spectacol de colinde în noaptea de Crăciun. Din club, colindătorii au ieşit în stradă, mărşăluind, urmaţi şi de alţii, până la Universitate.

● Primăvara de la Bucureşti!

● Am petrecut vreo două nopţi în Calea Rahovei. Civilizat, ce-i drept, în sensul că nu s-a lăsat cu bătaie. Se înţelege că m-au dat afară de la club. Cu toate astea, s-a întâmplat un lucru extraordinar. Cele petrecute i-au determinat pe tovarăşii din conducerea ţării să aprobe vacanţele studenţeşti de Crăciun, care nu existaseră până atunci. @N