370 de milioane de euro! Atât a costat visul Elenei Udrea de a transforma România într-o ţară de schiori, patinatori şi înotători. Banii au fost investiţi în săli de sport şi patinoare în sate cu locuitori puţini, bătrâni şi sărmani şi în pârtii de schi în zone uitate de lume. Unele proiecte au fost realizate în localităţi în care nu există apă curentă, canalizare, nu există căi de acces (drumuri, tren), nu există infrastructură rutieră şi nici structuri de primire turistică. În euforia cheltuirii banilor au fost preluate proiecte mai vechi ale autorităţilor locale, iar finanţarea a mers spre Consiile Locale controlate de PDL şi evident către firmele de casă ale partidului. Chiar dacă au fost preluate proiecte vechi, preţurile au fost actualizate, iar majoritatea investiţiilor au costat mai mult decât ar fi trebuit, în zone fără vad turistic.

Pârtii ca un derdeluş

"Din cauza schimbărilor climatice este interzis prin lege să amenajezi domeniu schiabil sub altitudinea de 1.400 de metri. În România, singura zonă care se pretează a fi domeniul schiabil este zona platoului Bucegi, unde avem o altitudine de peste 2.000 de metri. Aceste criterii la noi în ţară nu se mai respectă, chiar dacă cercetările sunt făcute de «doctori în domeniul schiabil», aşa cum sunt numiţi specialiştii în acest domeniu din străinătate", ne-a explicat Gelu Grădinaru. Cauza pentru care pârtiile de schi nu pot fi construite sub altitudinea de 1.400 de metri este simplă, deoarece sub această cotă zăpada artificială este foarte greu de menţinut. "Majoritatea pârtiilor de schi din lume au tunuri de zăpadă artificială. Pentru ca pârtia să fie bună, temperatura trebuie să fie sub minus 5 grade Celsius. Această temperatură nu poate fi întâlnită o perioadă mai lungă, zile la rând, la altitudini sub 1.400 de metri", ne-a explicat Grădinaru, administratorul instalaţiilor pe cablu din Sinaia