Fortificaţia din Arad a fost ridicată, vreme de 20 de ani, prin munca a mii de deţinuţi.

România liberă - Ediţia de Transilvania continuă seria documentarelor dedicate cetăţilor din Ardeal şi din Banat. Una dintre cele mai faimoase fortificaţii din Transilvania este Cetatea Aradului. De-a lungul timpului, ea a servit drept închisoare a unor celebrităţi. Printre alţii, aici au fost închişi Horea, Cloşca şi Crişan, conducătorii răscoalei de la 1784. Apoi, în timpul războaielor dintre Franţa revoluţionară şi Imperiul Austriac, aici au fost aduşi prizonierii francezi. Mulţi dintre ei au rămas în temniţa de la Arad până când împăratul francez Napoleon Bonaparte s-a aliat cu Casa von Habsburg şi a luat în căsătorie o arhiducesă. Atunci, foştii prizonieri francezi au fost eliberaţi.

Însă vocaţia concentraţionară a cetăţii a reieşit şi în faptul că, după înfrângerea revoluţiei maghiare de la 1848 - 1849, aici au fost încarceraţi conducătorul românilor bănăţeni, Eftimie Murgu, dar şi cei 13 generali maghiari, care au fost apoi executaţi şi care acum sunt consideraţi drept eroi naţionali. În ultima parte a secolului al XIX-lea, aici au fost încarceraţi prizonieri turci, iar în timpul primului război mondial au fost aduşi mii de prizonieri sârbi. Printre cei care au trecut prin temniţele Cetăţii Aradului se numără şi Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui austriac Franz Ferndinand, practic, autorul gestului care a declanşat primul război mondial. În ptimul conflagraţiei, în temniţele Aradului au murit 4.317 prizonieri din cauza condiţiilor dure de detenţie. Acestea au adus fortificaţiei de pe malul Mureşului renumele unei adevărate cetăţi a morţii.

Steaua Mariei Tereza

Iniţiativa ridicării Cetăţii Aradului îi aparţine împărătesei Maria Tereza. Ea a dorit ridicarea unei fortificaţii puternice pe malul Mureşului, care să consolideze stăpânirea austriacă.