Festivalul de Dramaturgie Contemporană continuă în această seară cu spectacolul Băiatul din ultima bancă, al Teatrului Naţional din Bucureşti, în care, în rol principal îl veţi vedea pe Mihai Călin.

În urmă cu câţiva ani, autorul spaniol Juan Mayorga era invitat la Festivalul de Dramaturgie Contemporană Braşov unde i se citea un text, în cadrul lecturilor de piese contemporane. Acel text, Hamelin, a fost montat, apoi, în Bucureşti, la Teatrul Mic, de către regizorul Claudiu Goga. Anul acesta, Juan Mayorga, profesor de artă dramatică la Şcoala Superioară de Artă Teatrală din Madrid, este prezent din nou la Braşov, prin spectacolul Băiatul din ultima bancă, al Teatrului Naţional din Bucureşti. „Băiatul din ultima bancă este o piesă despre maeştri şi discipoli; despre părinţi şi copii; despre oameni care au văzut prea mult şi oameni care învaţă să privească. O piesă despre plăcerea de a te amesteca în vieţile altora şi despre riscul de a confunda viaţa cu literatura. O piesă despre cei care aleg ultima bancă: aceea de unde se văd toate celelalte”, nota Mayorga, în caietul program al premierei madrilene.

Piesa a intrat în repertoriul Naţionalului bucureştean, în regia lui Theodor Cristian Popescu.

Spectacolul va fi precedat de lansarea unui nou volum de carte de teatru, editat de către Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”: „Avram Goldfaden şi teatrul ca identitate”, de Anca Mocanu. Este vorba despre un studiu monografic despre cel care a fondat, în anul 1876, primul teatru de limbă idiş din lume, în Grădina de vară „Pomul Verde” de la Iaşi. O monografie necesară despre o personalitate revendicată şi de cultura română, cu toate acestea, până acum, prea puţin cunoscută publicului românesc. Tânăra cercetătoare Anca Mocanu argumentează ideea că Avram Goldfaden a făcut din teatrul evreiesc o formă esenţială de existenţă culturală, deseori

cultural–re