- Social - nr. 222 / 14 Noiembrie, 2012 Omisiuni menite sa creeze imaginea unui grup etnic compact, pur secuiec Manualul de Istoria Secuimii, editat de consiliile judetene Harghita si Covasna, pe langa numeroasele informatii referitoare la principalele evenimente, institutii, personalitati, mituri si legende referitoare la istoria secuilor si a maghiarilor din fostele scaune secuiesti, are, ca principala caracteristica, o regretabila si nepermisa omisiune, respectiv nepunerea in evidenta, in spiritul adevarului istoric, a numeroaselor si durabilelor relatii si interferente ale secuilor cu romanii. Locuind impreuna cu romanii si inconjurati din toate partile de catre acestia, secuii au avut relatii multiple economice, sociale, politicomilitare, atat cu romanii din sud-estul Transilvaniei, cat si cu cei din Moldova si Tara Romaneasca (Muntenia), inregistrandu-se in permanenta o circulatie asidua cu deplasari de populatie dintr-o parte si alta a muntilor, prin pasurile Tulghes, Bicaz, Ghimes, Oituz, Buzau, realitate pusa in evidenta in documente, ca si in antroponime si toponime. Rezultatul acestei convietuiri a condus la numeroase interferente si similitudini privind "locuinta, felul de lucru, imbracamintea si alcatuirea fizica” a secuilor si romanilor. Convietuirea de secole a romanilor si a secuilor a facilitat circulatia motivelor si temelor folclorice, a miturilor, ajungandu-se la numeroase similitudini. Unele dintre ele sunt atat de izbitoare, incat, la aparitia, in 1863, a uneia din primele culegeri maghiare importante de poezii secuiesti "Vad rozsak” (Trandafirii salbatici), de Kriza János (1811-1875), culegatorul a fost de-a dreptul acuzat ca a plagiat din poezia populara romana, publicand o culegere de traduceri. In final s-a ajuns la concluzia ca nu era vorba de un plagiat literar comis de Kriza János, "vinovatul” fiind similitudinile/interferentele dintre