Recent, în Mexic, a avut loc o importantă manifestare ştiinţifică internaţională privind implicaţiile magneziului în biologie şi medicină şi relaţiile complexe cu ceilalţi cationi. O relatare de la reuniune este semnată de dl prof. dr. Mihai Nechifor.
Recent, la Mérida (Mexic), a avut loc al 13-lea Simpozion Internaţional despre Magneziu, cea mai importantă manifestare ştiinţifică internaţională privind implicaţiile magneziului în biologie şi medicină şi relaţiile complexe ce există între magneziu şi ceilalţi cationi bivalenţi. Congresul a reunit participanţi din 20 de state, fiind prezenţi prestigioşi cercetători ai acestui domeniu, din întreaga lume. Tematica a fost una complexă, reflectând progresul rapid al cercetării magneziului, precum şi interesul crescând pentru lărgirea ariei de aplicare terapeutică.
André Mazur (Franţa) a arătat că, la momentul actual, este strict necesară evidenţierea şi validarea de biomarkeri relevanţi ai statusului magneziului în organismul uman, foarte utili pentru a aprecia corect cauza perturbărilor metabolismului magneziului şi modalitatea terapeutică optimă de corectare a acestor perturbări.
Ronald Elin (SUA) a relevat necesitatea de a reevalua conceptul de deficienţă latentă cronică de magneziu şi a arătat că testul de încărcare cu magneziu este esenţial în această direcţie şi trebuie efectuat în clinică. S-au adunat date ce arată că, pentru o stare normală de sănătate, concentraţia serică a magneziului trebuie să se situeze, la adult, între 0,85 şi 0,95 mmol/l. Deficienţa în magneziu are un impact negativ asupra producerii de energie celulară şi asupra funcţionării mitocondriei. Un nivel redus al magneziului scade capacitatea antioxidantă a organismului şi favorizează procesul de îmbătrânire (Mario Barbagallo – Italia). La persoanele bătrâne, deficienţa în magneziu este mai frecvent întâlnită dec
