Între libertatea presei şi bunăstarea unei ţări există o relaţie de determinare. Cu cît o ţară este mai bogată, cu atît presa e mai liberă. Sigur, această relaţie nu e valabilă peste tot în lume, însă ea poate fi atestată în peisajul european. Raporturile cu privire la libertatea presei plasează pe primele locuri ţările (mai înstărite) din nordul Europei. Uneori, şi inversul e valabil: în ţările considerate sărace, presa e doar parţial liberă. Criza economică a adîncit aceste clivaje. Mai ales în ţările înapoiate s-au înregistrat regrese în ceea ce priveşte libertatea jurnaliştilor. Ultimul raport FreeEx, publicat în primăvară, a arătat, de pildă, că în România, de la începutul crizei economice şi pînă la finele anului trecut au fost concediaţi cel puţin 6000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare locale au fost închise din cauza lipsei de lichidităţi. Veniturile din publicitate au scăzut dramatic în ultimii ani, iar tirajele mai multor ziare quality s-au înjumătăţit faţă de anul precedent. Presiunea financiară a vulnerabilizat redacţiile: jurnaliştii au tot mai puţină libertate de mişcare în raport cu politicul şi economicul. Ziarele sînt la cheremul investitorilor, al companiilor dispuse să cumpere publicitate, al oamenilor politici. Mecanismele acestor presiuni sînt cunoscute; necunoscute sînt doar modalităţile prin care jurnaliştii se pot apăra mai ales în condiţiile în care nu există organisme asociative suficient de puternice la nivel naţional.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB Despre această relaţie dubioasă între mediul de afaceri şi presă vorbeşte şi Nick Cohen într-un articol din The Observer. „Mai multă austeritate, mai puţină libertate a presei?“ – se întreabă autorul. Uniunea Europeană denunţă, pe bună