Zilnic, bolnavilor de cancer li se prescriu medicamente care le-ar putea salva viaţa, dar care nu există în România. Ei sunt nevoiţi să apeleze la diverse reţele care aduc tratamente din străinătate.

Părinţilor care au copii bolnavi de cancer le e frică. De evoluţia bolii, de ceea ce o să spună medicul la următoarea vizită, de figura maturizată prematur a celui mic. Sunt frici universale şi naturale în faţa unei boli a cărei simplă pomenire te face să-ţi sară inima.

Aceasta nu este însă povestea unor frici normale. Aici este vorba despre părinţii care se ascund în spatele „utilizatorului anonim" pe forumuri, în căutarea, pe sub mână, a unor medicamente care le-ar putea salva copiii, dar care, cu toată bunăvoinţa medicilor şi a farmaciştilor, nu se găsesc în România. Este vorba despre părinţii care apelează zilnic la asociaţiile bolnavilor de cancer ca o ultimă speranţă pentru a găsi acel tratament, de cele mai multe ori nesperat de ieftin, care însă nu poate fi cumpărat nici cu toţi banii din lume din spitalele şi din farmaciile româneşti.

Apoi este vorba despre frica de a ieşi din anonimat a celor care au făcut rost de medicamente, prin diverse mijloace, din afara ţării, şi care nu vor să fie descoperiţi.

„Zilnic primim, în medie, două-trei solicitări de la părinţi care nu găsesc medicamentele anticancer pentru copiii lor nicăieri în România. Am făcut o estimare şi am constatat că ne-ar trebui cam 35.000 de euro pe an doar ca să acoperim tratamentele cerute de părinţii din zona Bucureştiului pentru copiii lor", spune Olga Cridland, preşedintele Asociaţiei PAVEL, din Capitală.

Așteaptă cu rețeta gratuită în mână

Majoritatea bolnavilor de cancer, indiferent că sunt copii sau adulţi, urmează acelaşi drum. „Medicul le face reţeta cu medicamente gratuite sau compensate, iar ei aşteaptă, pur şi simplu, cu reţeta în mână timp de o lună, c