Auzisem că am avea un fel de „deltă“ în Bucureşti, un ecosistem apărut în mod miraculos în fosta groapă Văcăreşti, văzusem cîteva fotografii pe care aproape că le-aş fi bănuit de photoshopare intensă dacă n-ar fi fost publicate în National Geographic: o întindere de ape, stufăriş şi verdeaţă, tot felul de păsări hrănindu-şi puii, un peisaj sălbatic înconjurat de blocuri înalte, ca o carte poştală post-apocaliptică, în care-ţi anunţi familia că totul e bine, viaţa reintră în normal şi păsările s-au întors acasă. Şi pentru că şi-aşa sînt de părere că-mi cunosc Bucureştiul prea puţin, am mers în ultima sîmbătă din octombrie la o acţiune de igienizare organizată de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, alături de Ministerul Mediului şi Pădurilor. Ca să curăţăm zona Văcăreşti de gunoaie şi, de fapt, să vedem cu ochii noştri minunea despre care a vuit presa în urma apariţiei articolului din National Geographic.

DE ACELASI AUTOR Prizonierii conştiinţei noastre Terry GILLIAM: «Don Quijote are o obsesie pentru mine!» - interviu Cinci povestitori de mare clasă Urăşte.ro Soare mult, răcoare de toamnă, cam 100 de voluntari îmbrăcaţi bine, cu cîte doi-trei saci de gunoi la ei şi nişte mănuşi mari şi verzi, strîngînd de prin iarbă o sumedenie de ciudăţenii, umplîndu-şi sacii şi punîndu-i la marginea drumului ca pe nişte trofee de vînătoare. Am adunat, în cele două ore şi ceva de cules gunoi: iepuri de pluş, păpuşi, ghiozdane, pături, ambalaje de plastic (de la brînză tofu pînă la sticle de sucuri carbogazoase), şosete, casete, mingi, ziare, mărgele, un întreg arsenal al civilizaţiei moderne, resturile unor vieţi mai mult sau mai puţin fericite. În jurul bălţii Văcăreşti locuiesc cîteva zeci de oameni în nişte cocioabe făcute din carton, cu cîte-un cîine pe lîngă casă, cu bidoane cu apă aduse de la izvor şi cu mulţi copii, foarte mulţi.