Undeva trebuia sa se rupa si ata impunitatii din fotbalul romanesc. Undeva trebuia sa inceapa si asanarea acestei zone parca blestemate. Si pare ca acel punct de cotitura a venit.
Vinovatiile si anii de inchisoare, in mare parte cu executare, decisi de instanta de judecata in cazurile unor nume grele din fotbalul romanesc reprezinta mai mult decat reactia la niste fapte de inselaciune si evaziune.
Sentintele incep sa topeasca unul dintre cele mai toxice mituri din societatea romaneasca, extrem de prizat mai ales de catre tineri.
Cu exceptia lui Gica Popescu, un autentic fost mare campion pierdut probabil de lacomie, cine sunt condamnatii din lotul transferurilor? Sunt niste semianalfabeti, niste lamentabile nulitati ajunse miliardari de carton prin tot felul de manevre dubioase, demasacate acum ca infractiuni, pentru care tot timpul au ramas nepedepsiti.
Modelul diseminat de ei intr-o societate si asa bulversata si cu ierarhii de valori incerte este al reusitei fara efort, fara scoala, prin smecherie, infractiune si tupeu. Acest model ramas unul nepedepsit, unul de succes garantat, intr-un domeniu foarte vizibil, mai ales in randul tinerilor, ca fotbalul, a reprezentat un cancer al societatii romanesti care deja a produs un numar mare de metastaze.
Dar adunatura aceasta penala cu acte in regula mai promova un model periculos, acela al violentei de toate soiurile. Greu de imaginat comportament mai agresiv, mai necivilizat, mai insultator pentru insusi bunul simt decat al fratilor Becali, decat al lui M. Stoica.
Jurnalisti, fotbalisti si simplii spectatori au cazut victime insultelor de nereprodus si chiar pumnilor dezlantuiti ai acestor creaturi.
Mediatizarea lor, mentinerea lor ca repere erau toxice nu numai pentu sport, ci pentru intreaga societate. Ba chiar ajunsesem ca alde Ioan sa
