Doar 13 independenţi, faţă de 2.456 aflaţi pe listele unor partide politice, vor candida în alegerile parlamentare din acest an. Unul dintre motivele pentru care avem atât de puţini candidaţi fără culoare politică este şi faptul că legislaţia este foarte restrictivă cu aceştia. Independenţii trebuie să strângă mii de semnături pentru a se înscrie în cursa electorală, nu au dreptul la siglă, iar în campanie au voie la televizor, legal, doar 30 de secunde zilnic. „România liberă" publică astăzi povestea unui militar de carieră cu o imagine foarte bună în localitatea sa natală, care a vrut să candideze la Camera Deputaţilor, dar a fost învins de un sistem făcut în aşa fel încât să favorizeze partidele politice.
Mulţi români sunt convinşi că nu mai au cu cine să voteze, dezamăgiţi de majoritatea politicienilor. Dacă e aşa, hai să schimbăm ceva şi, din mulţimea anonimilor nemulţumiţi din ţara asta, să vină în politică oameni care chiar vor să realizeze ceva. De aici începe povestea lui Laurenţiu Buzenchi, pe care l-am întâlnit zilele trecute în Cluj. Militar de carieră, un as al elicopterelor din România, ieşit la pensie în 2003. El a vrut să candideze în acest an pentru Camera Deputaţilor. Ca independent. Bărbatul de 58 de ani nu a reuşit să strângă suficiente semnături de la locuitorii Colegiului din Cluj, în care şi el are casa, pentru a-şi depune candidatura. Este vorba despre Colegiul 3, Circumscripţia 13, unde se află cartierele „Mărăşti" şi „Gheorghieni", dar şi parte din cartierele „Bună Ziua" şi „Andrei Mureşanu". Colegiu în care îşi duc viaţa peste 70.000 de oameni. Laurenţiu ar fi trebuit să adune 2.682 de semnături. Număr raportat la populaţia acestui Colegiu, în conformitate cu Legea 35 din 2008, pentru alegerile parlamentare.
„Don Quijote a fost fix pe lângă tine"
Să fii om simplu şi să vrei să intri în politică, e ca şi c
