Din '91 încoace, an de an, inflaţia exploda toamna. Cotele ei urcau vertiginos până la sfârşitul anului. Apoi, la începutul anului următor, fie urcau mai departe, fie se menţineau la nivelul înalt deja atins. Aşa s-au petrecut lucrurile vreme îndelungată. Şi asta pentru că una dintre bolile grave ale economiei româneşti a fost şi într-o oarecare măsură mai este sezonalitatea. Ceea ce înseamnă că economia noastră se manifestă diferit de la un anotimp la altul.

Toamna era deci, an de an, sezonul accelerării creşterii preţurilor. Aşa se părea că va fi şi în 2012. Dar nu este. Acest sfârşit de an, cel puţin în privinţa inflaţiei, nu seamănă cu celelalte. După ce inflaţia coborâse în mai până la cel mai de jos nivel din perioada de după '89, de 1,79 la sută, inflaţia a urcat treptat, ajungând în septembrie până la 5,33 la sută. S-a spus şi s-a scris: toamna 2012 a reaprins focul inflaţiei, iar creşterea preţurilor va face explozie. Iată însă că nu e aşa. După ce în iunie, iulie şi august inflaţia a crescut "contabiliceşte" prin manifestarea efectului de bază - cele patru luni de scăderi de preţuri din vara lui 2011 - la care s-a adăugat în septembrie efectul secetei din 2012, preţurile şi-au încetinit creşterea în octombrie. Pentru că, aşa cum am văzut în comunicatul INS, preţurile unor alimente, între care cartofii, fasolea şi uleiul, şi-au oprit în octombrie elanul extravagant. Inflaţia nu dă semne că ar vrea să crească mai mult, chiar dacă unii analişti văd un salt al preţurilor până în jurul nivelului de 6 la sută.

Sigur, inflaţia a întors foaia în acest sfârşit de an. În sensul că nu ne mai aşteptăm, nici măcar în partea a doua a anului viitor, când procesul se va calma la nivelul creşterii din mai 2012, de sub 2 la sută. Atunci am înregistrat una dintre cele mai mici inflaţii din Europa. Dacă vom reuşi să închidem aici cercul l