Adolf Hitler a fost un conducător neobişnuit, dar care a reuşit să formeze o conexiune aparte cu poporul său, fiind considerat unul dintre cei mai carismatici și mai convingători oameni politici.
La baza poveştii lui Adolf Hitler stă următorul mister: cum a fost posibil ca o persoană cu o personalitate atât de controversată și de complicată să dețină atâta putere încât să conducă o țară precum Germania și să fie iubit de milioane de oameni ?
Răspunsul nu se găsește doar în istoria Germaniei, ci mai degrabă în spiritul de conducător al lui Hitler. El nu a fost un politician obișnuit care să promită taxe mai mici și un sistem medical mai bun, ci un lider cu ținte spirituale de salvare a oamenilor. Era condus în tot ce făcea de ceea ce el numea providenţă.
Înainte de Primul Război Mondial era un nimeni, un excentric incapabil de a avea relaţii intime sau de a purta conversaţii intelectuale şi era plin de ură şi prejudecăţi. Totul s-a schimbat după un discurs pe care Hitler l-a ţinut în Munchen, după înfrângerea Germaniei, când toate slăbiciunile sale au fost percepute ca atuuri, remarcă istoricul britanic Laurence Rees într-un editorial pentru BBC.
Ura lui se regăsea în milioane de germani care se simțeau umiliți și batjocoriți ca națiune de condițiile Tratatului de la Versailles. Greutatea cu care ținea o dezbatere și refuzul de a face conversație au fost considerate semne ale unui caracter puternic, care nu se supune regulilor mulțimii.
Înainte de toate, Hitler a văzut că putea stabili o conexiune cu audienţa sa, ceea ce a stat la baza întregului succes ce a urmat. Și mulți numit această conexiune „carismă".
„Acest om era atât de carismatic, încât credeai orice ți-ar fi spus", a comentat Emil Klein, care l-a ascultat pe Hitler în timpul unui discurs în 1920.
Însă nu toţi au fost „hipnotizaţi" de discursurile sale.
