România a bătut Belgia. Poate că nu trebuia - belgienii au fost mai buni -, dar fotbalul este de multe ori nedrept. Acum am câştigat noi nemeritat, dar istoria fotbalului e plină de meciuri pe care trebuia să le câştigăm şi le-am pierdut.
Dar nu acesta este subiectul. Meciul era unul amical şi nu conta în calculele pentru calificarea la vreun turneu final. Pentru că fotbalul românesc doar asta vrea acum: calificare. În 2014 se vor împlini 16 ani de la ultima prezenţă la un CM şi este deja prea mult. Aşa că trebuie să fim acolo, în Brazilia. Şi pentru asta avem nevoie de un Piţurcă la fel de inspirat ca până acum, şi de jucători la fel de tupeişti.
Pentru că asta are, pe lângă talent, actuala generaţie de naţională: tupeu, atitudine. Aşa s-a făcut diferenţa în meciul de aseară. Abia acesta este subiectul.
La golul belgienilor - care au trimis mingea în poartă cu mare noroc - tricolorii nu s-au văitat, nu s-au certat, nu au pus capul în pământ. Dominaţi în continuare de belgieni, care pasau nestingheriţi în jumătatea noastră de teren, "tricolorii" au început, uşor-uşor să se apropie de poarta adversă. Nu căutau spectacolul, dar le-a ieşit şi fără să-l caute. Golul cu care Maxim a egalat a fost o bijuterie - trecută neobservată, evident, în seara în care Ibrahimovici a înscris "golul secolului" - dar o bijuterie.
Iar de la 1-1 atitudinea s-a schimbat radical. Până la penaltiul din minutul 66, transformat de Torje, am jucat de la egal la egal cu cea mai talentată generaţie de fotbalişti pe care o are Belgia în ultimele două decenii. Şi am jucat la fel de bine şi la 2-1 dovedind că suntem capabili şi să ţinem de un rezultat.
Nu a câştigat echipa mai bună, poate nici cea mai talentată, dar cu siguranţă a câştigat echipa mai "obraznică".
Şi este meritul lui Piţurcă. Nu pentru că i-a înrăit pe fotbaliştii pe care îi antrenează la Naţională