Acest text nu este un pamflet şi nu trebuie tratat ca atare.
Îl cunoaşteţi pe patron: el nu trebuie să fie cineva anume, fiindcă e câte puţin din atâţia. Patronul acesta despre care vorbim noi acum îşi bate joc de toţi antreprenorii care au riscat, care au avut iniţiativă, care au dat înapoi comunităţii, de toţi cei care au construit, imperfect, capitalismul adevărat. Patronul acesta, deci, e o jigodie. Vă mărturisesc: am început să scriu acest articol la un restaurant din nordul Bucureştiului, pe un şerveţel, în timp ce la masa alăturată un grup de cărăuşi de servietă încercau să înveţe un grup de investitori italieni să pronunţe corect cuvântul „ţeapă". E greu să spui litera „ţ" şi litera „ă", dar, după cum rânjeau, investitorii înţelegeau conceptul.
Patroane! Ai fost securist sau măcar copil, fie şi nelegitim, de securist? Ai lucrat în „comerţul exterior"? Ai „privatizat"? Ai devalizat? Ai furat o fabrică, fie ea şi de hârtie igienică? Te-ai „descurcat"? Ai făcut şi tu „ca toată lumea" (aţi observat, sper, că escrocii mereu cred că „toată lumea" e ca ei)? Ai furat din contracte cu statul ca să faci guşă şi amantă? Ţi-ai cumpărat până şi diplomele cât să ascunzi ceea ce eşti: un incult, un semidoct, un alfabetizat în grabă, un deturnat de la destinul firesc de şuţ de portofele la periferie? Nu contează: nu o să te întrebe nimeni tabla înmulţirii; e de ajuns, fireşte, tabla împărţirii.
Au trecut anii, lumea e proastă şi nu ştie, nu vede, nu înţelege? Eşti de-acum onorabil? Ai pantofi lucioşi, cu ciucuraş? Creezi locuri de muncă? Nu-mi spune: eşti generos, oferi şi burse! Îţi place să ţi se spună „Maestrul" sau „Vizionarul" sau „Nababul" sau „Comandante"? Eşti într-o lojă de la ţară şi, gata!, te tragi din Voltaire, doar fiindcă nu aplauzi? Întreţii o relaţie financiară până şi cu Divinitatea? Popii ăştia cu iadul lor, cu balivernele lor!, dar trebui
