Fostul atasat militar al Romaniei in Republica Moldova nu si-a terminat cariera pentru ca a avut ghinionul "sa fie prins baut la volan", ci pentru ca a avut ghinionul sa fie "ales" de Moscova pentru a transmite Bucurestiului mesajul de a o "lasa mai incet" cu diplomatii rusi din Romania. Si nu este nevoie de experti in domeniu pentru a pricepe asta.
Regulile diplomatice referitoare la privilegii si imunitati contrariaza si chiar irita pe cei din afara meseriei. Este de inteles, mai ales cand apar abuzuri flagrante si brutale. Totusi, aceste reguli exprima echilibrul fragil intre diplomatie si razboi, la care s-a ajuns dupa mii de ani de conflicte internationale.
Statele au nevoie de diplomatie, pentru ca razboaiele costa enorm si se pot termina, imprevizibil, foarte prost. De aceea, TOATE au fost de acord cu regula conform careia persoana unui diplomat beneficiaza de imunitate deplina in fata puterii executive si judecatoresti a statului in care este trimis.
Aceasta regula se bazeaza, insa, nu de ieri, pe o ipoteza: diplomatii sunt elita educata si cosmopolita a fiecarei natiuni si au nevoie de protectie fata de abuzuri si gesturi inamicale in strainatate, nicidecum pentru a calca pietoni cu masina. Diplomatia este "sportul mintii", nu al nervilor, muschilor si armelor, si de aceea reprezentantii sai au nevoie de imunitate.
Sunt exceptional de rare cazurile in care statele au incalcat aceste reguli. Cand Germania a atacat URSS in iunie 1941, diplomatii germani din Moscova si cei sovietici din Berlin au fost lasati sa plece acasa in deplina siguranta. La fel s-a intamplat, in decembrie 1941, dupa de Japonia a atacat SUA, cu diplomatii japonezi, respectiv americani, din cele doua capitale. Si vorbim aici de doua din cele mai nimicitoare "razboaie totale" din istoria lumii.
Daca vorbim de exceptii de la aceasta
