Razbunarea d-lui Basescu impotriva romanilor atinge paroxismul. Am senzatia ca votul din vara l-a facut sa doreasca distrugerea totala a Romaniei. Daca romanii nu-l mai vor, atunci sa piara cu totii.
In 2004, dupa turul intai al alegerilor prezidentiale, Adrian Nastase conducea cu 40%, iar Traian Basescu abia atinsese 31%. A urmat un suvoi de acuzatii publice: votul a fost fraudat masiv, a spus dl. Basescu. Soft-ul de inregistrare de la BEC ar fi fost manipulat.
Contextul in care dl. Basescu facea aceste declaratii era foarte dificil pentru Romania. Guvernul Nastase incheiase in decembrie negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Tara era practic admisa in Clubul occidental in care ne-am dorit atat de mult sa intram. In Ucraina vecina, lucrurile se defasurau altfel: acolo avea loc Revolutia Portocalie. Sprijinit de Occident, candidatul Viktor Iuscenko contesta rezultatul votului prin care presedinte fusese ales candidatul lui Putin, Viktor Ianukovici. Practic, prin contestarea votului in Romania, dl. Basescu punea semnul egal cu Ucraina. Pana la urma, frauda invocata in 2004 de dl. Basescu nu a mai fost descoperita niciodata. Emotia creata i-a permis insa d-lui Basescu sa-l invinga la mustata pe Adrian Nastase. In Ucraina a avut loc al treilea tur de scrutin, Iuscenko a castigat, dar, dupa patru ani – ironia soartei! – a fost alungat cu pietre de ucraineni.
Ultimele iesiri ale d-lui Basescu, in care se incapataneaza in mod aberant sa vorbeasca de frauda la referendum, lovitura de stat, atac la Justitie, seamana mult cu ceea ce-a facut atunci, in decembrie 2004.
Comportamentul d-lui Basescu este cu atat mai greu de explicat, cu cat puterea de a mai fi schimbat din functia de guvernator al tarii nu este in mana romanilor. Viitorul sau politic este de negociat de liderii USL nu cu romanii, care s-au exprimat in proportie de 88% pentru demiter
