Colocviul din Arcachon a fost şi un prilej de a recunoaşte o realitate franceză în domeniul obiectivităţii (sau a lipsei acesteia), similară cu cea românească. O ţară europeană care este recunoscută pentru mania de a da sfaturi democratice celorlalţi… De la tribunele acestui colocviu, Charline Vanhoenacker, corespondenta din Franţa a radioteleviziunii belgiene francofone, RTBF, a afirmat că regele este gol: „Presa exersează în Franţa un monopol al prostului-gust, al unei elite jurnalistice care propagă o gîndire unică, egoistă, care nu sfieşte să se anunţe a fi de dreapta sau de stînga, şi care violează în permanenţă abecedarul meseriei. Articolul de informaţie, comentariul – totul este amestecat, aşa-numitul zid chinezesc din presa anglo-saxonă, care diferenţiază comentariile de articole de informaţie, nu mai există“. Pentru Vanhoenacker, dramatic e faptul că jurnalismul a fost detronat, în Europa, de data aceasta, din statutul său de tehnică, de artă bazată pe reguli şi principii, pentru a fi coborît la nivelul de disciplină. „Aceiaşi profesori care la facultate ne învaţă că obiectivitatea este sfîntă, că jurnalismul înseamnă «contact şi distanţă», după cum spunea Beuve-Méry, semnează, după curs, articole în presa franceză în care nimic nu mai este sfînt.“ Mai departe, într-un interviu publicat pe blogul Ochiul Europei, în site-ul Presseurop, Charline Vanhoenacker ridică tonul: „Încetaţi să-i trataţi pe cititori ca pe nişte idioţi, ştiu să facă diferenţa. Ne vor sancţiona şi acest gest va însemna sfîrşitul presei scrise. Informaţiile crude vor trece pe web, scurte şi efemere, şi doar ziarele care vor cultiva obiectivitatea ca valoare a adevăratului jurnalism, care nu vor mai face confuzia de genuri, vor supravieţui“. Nu este necesar, poate, să mergem chiar atît de departe cu Casandrele, dar este alarmant, totuşi, că pentru această corespondentă de presă, singu