Rezultatele se văd clar: comparaţia cu trimestrul al treilea din 2011 arată o scădere cu 0,8% în cifre ajustate sezonier. Aleg această cifră nu pentru că este cea mai defavorabilă - oricum şi celelalte sunt negative - ci pentru că reprezintă în opinia mea cel mai fidel evoluţia economiei româneşti ca tendinţă pe termen mediu.

Desigur, putem da vina pe Dumnezeu - vremea nefavorabilă a influenţat negativ producţia agricolă - dar mai realist este să recunoaştem că instabilitatea politică din trimestrul trei a "abătut' interesul tututor de la economie către alte lucruri. Practic, România nu a fost guvernată în timpul crizei politice interne, iar investitorii străini au blocat proiectele de investiţii în ţara noastră. Dacă adaugăm şi blocajul în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene şi tăierea investiţiilor bugetare - pentru a ne putea înscrie în deficitul bugetar convenit cu FMI - avem majoritatea motivelor, imputabile guvernului actual, pentru scăderea economică. Agenda politică hazardată - lupte interne, promisiuni şi majorări de pensii şi salarii - a destabilizat echilibrul fragil în teritoriu pozitiv, pe care îl luase economia României în prima parte a anului.

În termeni economici, incapacitatea de a lua banii europeni pentru proiecte fezabile ne costă imens. Polonia a evitat recesiunea pe seama banilor europeni, noi am pus în primejdie creşterea economică fără aceşti bani. Şi ce este mai grav: finanţatorii internaţionali şi-au pierdut răbdarea şi ne cer în regim de urgenţă ce am promis de 20 de ani fără să realizăm... Lucruri de altfel normale: diminuarea corupţiei şi evaziunii, restructurarea economică, scăderea arieratelor. Oricâtă bunăvoinţă şi determinare am avea acum - şi ţinând cont de perioada electorală, numai despre determinare şi acţiune nu poate fi vorba - nu vom reuşi să reparăm în câteva luni ceea ce am reuşit să stricăm, ce ironie