● Ştefan Aug. Doinaş, Trandafirul negru, CD-carte, 55 de poeme rostite la Radio (1970-2002), ilustraţii de Tudor Banuş, Editura Casa Radio, 2012.
O constatare tristă: între ultimul titlu antum (volumul de proză scurtă T de la Trezor, apărut în anul 2000) şi primul volum tipărit postum (antologia poetică Jucătorul de şah alcătuită de Gellu Dorian în anul 2011) s-au scurs 11 ani! Conul de umbră în care se află momentan opera acestui mare scriitor este o tristă realitate cauzată, poate, şi de faptul că, între timp, CNSAS a făcut public faptul că, în perioada detenţiei din 1957-1958, scriitorul devenise informator al Securităţii, la fel ca Nicolae Balotă, un alt membru important al Cercului literar de la Sibiu. Această informaţie trebuie judecată însă cu precauţie şi, oricum, într-un context mult mai larg, iar literatura n-ar trebui să aibă de suferit din motive extra-artistice. Vorbim, totuşi, de un poet care şi-a văzut volumul de debut, Alfabet poetic (distins în 1947 cu Premiul „Eugen Lovinescu“ al Cenaclului Sburătorul), retras de la publicare din cauza instaurării comunismului, regim care l-a şi condamnat la un an de închisoare pentru o absurdă „omisiune de denunţ“, interzicîndu-i apoi să mai publice şi să reintre în viaţa literară pînă în 1963. Debutat cu o poezie, în „Jurnalul literar“, la vîrsta de 17 ani, Ştefan Aug. Doinaş (pseudonimul literar al lui Ştefan Popa) şi-a văzut, astfel, publicată prima carte abia la 44 de ani. Toată tinereţea sa a fost, practic, un poet interzis. Înainte de a fi judecat drept informator, trebuie admis faptul că poetul, ajuns după ’89 senator al Alianţei Civice şi academician, a fost el însuşi o victimă a regimului comunist.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Conul de umbră căzut peste opera poetului s-ar putea însă preschimba într-un con de arg
