O să vă descriu o situaţie paradoxală, una din multele, în care presa are un stop critic chiar şi atunci cînd ajunge la prezentarea unei situaţii limită. Este vorba despre criza unor medicamente pentru boli extrem de grave. Producem materiale bune, cu suflet, lacrimi, descoperim buni samariteni, iar la sfîrşit îndreptăm bătăios privirea către guvern. Cînd inamicul evident nu e doar statul – e şi cinismul unor producători şi distribuitori de medicamente. Ăsta e pericolul jumătăţilor de adevăr. Dacă nu vedem pericolul luptei nereglementate dintre stat şi privaţi ne vom trezi în situaţii şi mai dramatice. Nici măcar nu e vorba de rea intenţie. Sînt oameni care nu concep că presa are misiunea să critice marile corporaţii cel puţin cu aceeaşi intensitate cu care o fac atunci cînd vorbesc de “stat” şi “sistem”.

Aşadar, ProTV difuzează o emisiune (în seria foarte bună de anchete pe care o promovează de cîţiva ani) despre bolnavi de cancer care nu au acces la medicamente esenţiale care îi pot salva. Statul român e obligat prin lege să le asigure. Nu o face. Apare un caz fericit în care o reţea de anonimi reuşesc să aducă din vest medicamentele pentru un bolnav. Şi povestea pare încheiată: statul e iresponsabil, dar sînt şi oameni buni pe lumea asta. Nu ni se spune şi de ce e statul iresponsabil şi în ce capcană e prins.

Pe Hotnews, Vlad Mixich continuă povestea cu mai multe detalii despre acel om care a apus la punct reţeaua citostaticelor şi ajută bolnavi din România (un tip extraordinar din Viena a pus la punct o reţea prin care se cumpără medicamente şi se trimit clandestin pentru bolnavii din România). Însă logica e aceeaşi: guvernele iresponsabile care nu fac nimic. Nu se pomeneşte iarăşi nimic de cauză. Cum s-a ajuns aici, de ce nu mai sînt aceste medicamente pe piaţă? E toată vină la guvern sau avem de-a face cu o situaţie ceva mai complicată? Mixich