Radu Rosetti (1853-1926), fiul lui Răducanu Rosetti şi al Aglaei – fiica cea mare a ultimului domnitor moldovean înainte de Unire, Grigore Al. Ghica – nu este un scriitor foarte cunoscut. Şi totuşi, una dintre cărţile „descoperite“ cînd mi-am început cercetarea asupra reşedinţelor boiereşti a fost cea a lui Radu Rosetti, Scrieri, apărută în 1980 sub îngrijirea Cătălinei Poleacov şi a lui Mircea Anghelescu. Dacă atunci – la apariţie – cartea m-a fermecat prin prospeţimea şi frumuseţea limbii folosite de autor şi m-a uimit prin cantitatea informaţiilor, acum – la reluarea lecturii – sînt cucerită de modul în care editorii au ales textele, astfel încît ele alcătuiesc un tablou extrem de elocvent pentru viaţa moldovenească a secolelor XVII-XIX.

DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa Bumbeşti-Livezeni Curtea de la Căiuţi ocupă mult spaţiu în scrierile lui Radu Rosetti. Ea fusese clădită (la cca 1846) „mai ales în lipsa tatei, de către un vechil leah ce-l avea pe atunci, numit Mokrenski. Acesta, din păcate, avea o mare influenţă asupra tatei... Acea clădire l-a costat sumi enorme şi nu este nici bine clădită, nici îndămînatecă, nici frumoasă... În schimb, grădina era o splendoare şi făcea admiraţia tuturor celor care o vedeau. Nu se putea, în privinţa mărimii, compara cu multe grădini boiereşti din Moldova, deoarece cuprindea numai patru fălci, dar era trasată în chip minunat. Desemnul proiectului fusese făcut de vestitul Sobeck, un grădinar neamţ vestit la noi în întîia jumătate a veacului al XIX-lea, dar revăzut şi retuşat de mama.

Cuprindea două iazuri, din care unul mare, cu trei ostroave, legate între ele prin poduri, şi mai multe poduri pe partea de pîrîu abătut din apa Căiuţului mic, care alimenta cele două iazuri şi o cascadă, mică, dar foarte pitorească“. Tot în grădi