Nu am auzit ca in vreun alt stat din Uniunea Europeana sa fie cumparate voturi. Cea mai importanta putere pe care o poate exercita un cetatean este aceea ca, de cate ori are posibilitatea, sa le spuna “da” sau “nu” celor care doresc sa ajunga la putere. Motiv pentru care e bine – iar in unele state e chiar obligatoriu – ca cetatenii sa voteze. Daca absenta de la urne este o greseala, cumpararea de voturi este o crima. O infractiune grava.
Cine sunt vinovatii pentru aceasta practica intalnita la romani si care este unica in Europa? Sunt intotdeauna doi. Sunt infractori pereche. Cel care, in dorinta de a insela, de a ajunge la putere fara sa merite si fara acordul real al cetatenilor, ii propune unui cetatean sa-si vanda votul. Si cetateanul care accepta, ca Iuda, sa primeasca un pumn de arginti in schimbul desconsiderarii votului concetatenilor sai si al alegerii unui neica nimeni sau chiar a unui ticalos notoriu, nu fiindca ar fi un bun slujitor al societatii, ci pur si simplu fiindca a pus banul jos.
Primii provin din categoria oamenilor cu dare de mana. Pentru ca este o cheltuiala enorma sa cumperi mii de voturi. Sa presupunem ca un candidat la Camera Deputatilor sau la Senat, pentru a ajunge in aceasta postura, a platit cuiva din staff-ul partidului o mita. S-a vazut, de pilda, in cazul PP-DD sau PDL, ca aceste sume pot varia intre 50.000 si 100.000 euro. Circa 450.000 lei. Adica 4,5 miliarde lei vechi. Sa mai presupunem ca, pentru a-si invinge, pe aceasta cale, necinstit adversarii, cumpara 5.000 de voturi. Sa spunem cu 100 de lei sau cu un milion de lei vechi. Asta inseamna inca 500.000 lei sau 5 miliarde lei vechi. Admitand ca reuseste, niciodata nu-si va putea recupera, pe cai cinstite, acesti bani din activitatea sa parlamentara, care nu-i aduce lunar decat cel mult 5.000 lei. Si atunci va fura in continuare. Pentru ca - nu-i asa? - de aceea a
