- Editorial - nr. 223 / 15 Noiembrie, 2012 Pe 13 decembrie 2012 se implinesc sase ani de la disparitia prematura (2006) a lui Radu Ceontea, primul presedinte al Uniunii Vatra Romaneasca si al Partidului Unitatii Nationale Romane. O organizatie social–culturala si un partid politic infiintate in iarna si primavara lui 1990, in mod spontan, ca o imensa miscare romaneasca impotriva iredentismului dezlantuit. La comemorarea care a avut loc anul trecut la Catedrala Mare Ortodoxa din Targu-Mures, urmata de o sesiune de comunicari, s-a propus aducerea osemintelor marelui disparut si reinhumarea lor in municipiul Targu-Mures, locul in care Radu Ceontea a activat ca artist plastic si unde s-a consacrat ca liderul celei mai reprezentative organizatii nepolitice pe care romanii au avut-o, propunere care a fost acceptata cu entuziasm, in acest sens constituindu-se si un Comitet de initiativa. Increzatori in receptivitatea si sensibilitatea romanilor, am incercat sa finalizam aceasta initiativa, oarecum in circuit inchis, dar, din pacate, nu s-a putut, operatiunea implicand costuri importante, iar la noi, romanii, se pare, toate sunt cu putinta pana la bani. Se cere cumparat locul de veci, zidirea mormantului, dupa care aducerea osemintelor si reinhumarea. Asa cum am mai spus, n-am facut public acest demers, mizand pe faptul ca, daca este vorba de Radu Ceontea, ni se vor deschide din capul locului toate usile. Din pacate, n-a fost asa. Cei la care am apelat sau carora le-am cerut sprijinul n-au spus nu, unii ne-au felicitat pentru idee, dar au "amanat” sa se implice, mereu avand in plan proiecte mai urgente de promovat. Asemenea raspunsuri am primit chiar de la unii din fostii sai colaboratori apropiati, beneficiari in buna parte de pe urma crearii UVR si PUNR, cu demnitati importante in Parlamentul Romaniei sau in structurile statului. Indiferenta si nepasarea unora fata de de