A început campania electorală. O privesc cu o anume – minimă, dar relevantă – detaşare. Mă aştept să văd o confruntare de tactici. După strategii, nu mai sper. Măcar ceva tactică să vedem, să ne bucure ochiul minţii. În aşteptare, reproduc un text mai vechi (2010) cu presimţirea că-l recitesc pentru a ranforsa o iluzie şi nimic mai mult.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace Isaiah Berlin începe celebrul lui eseu despre gîndirea lui Tolstoi asupra istoriei, aşa cum reiese ea din Război şi pace (The Hedgehog and the Fox. An Essay on Tolstoy’s View of History, apărut în 1953), citînd un vers din puţinele fragmente care ne-au rămas de la poetul antic Arhiloh (680 – 645 î. Hr.): „Vulpea ştie multe lucruri, dar ariciul ştie un singur mare lucru“. Prelungind versul în metaforă, Berlin distinge între două categorii de intelectuali, de oameni în general. De o parte, sînt cei care se mişcă în mai multe direcţii, se investesc pe paliere diferite căutînd multiplul, vizează mai multe categorii de scopuri, sînt gata să experimenteze mult şi variat, gîndesc şi trăiesc fără centru, în dispreţul unităţii, împrăştiat – tipul vulpii. Pentru ei, lumea este atît de variată încît nu poate fi subsumată unui principiu unic. De cealaltă parte, sînt cei care se ghidează după o viziune coerentă asupra lumii, practică scara axiologică şi principiul ordonator ţintind mereu ceea ce este mai important – tipul ariciului. Pentru ei, oricît de variată ar fi, lumea este unitară şi conţine o mulţime de detalii, toate articulate unui mare şi singur principiu. Sînt sigur că, dacă îmi întreb contemporanii, cei mai mulţi vor spune că e mai bine să fii „vulpe“. Lista autorilor care ilustrează cele două categorii, aşa cum a alcătuit-o Isaiah Berlin, este impresionantă de ambele părţi. Astfel, în tipologia vulpii se înscriu Herodot, Aristotel,
