În primul și în primul rînd, lucrurile sînt din ce în ce mai bine conturate: un USL care se definește din ce în ce mai probabil ca trecînd ștacheta 50% + 1, deja discuția fiind dacǎ o va trece pe cea de 60%.

Din punct de vedere al votului popular este destul de puțin probabil sǎ treacǎ de 60%. Deși în sondaje evolueazǎ în mod constant undeva ușor peste 60% (62% linie în ultimele trei luni de sondare SocioPol: august, septembrie, octombrie), este foarte probabil ca acel 60% sǎ conținǎ, pe lîngǎ o parte predominantǎ de vot efectiv, și o minoritate de rǎspunsuri modelate de conformismul social.

Conformismul social vs Spirala tǎcerii

Oamenii sînt ființe cu un nas social foarte fin. Sute de mii de ani de interacțiuni continue i-au fǎcut sǎ-și dezvolte un simț al majoritǎții vital pentru supraviețuire. E simplu: dacǎ nu știai cum bate vîntul cel puternic în comunitate, riscai sǎ fii ostracizat, expulzat, și pe vremuri asta însemna moarte pur și simplu.

Deși în zilele de azi accesul la resurse a fǎcut ca ostracizarea sǎ nu mai reprezinte neapǎrat o condamnare la moarte, efectele emoționale rǎmîn în continuare puternic negative. În consecințǎ, oamenii învațǎ sǎ amușineze, sǎ adulmece de unde bate vîntul dominant și sǎ fie de partea lui, pentru a nu suferi rǎni emoționale / narcisice.

Aplicația acestui mecanism în plan electoral este cǎ ori de cîte ori se contureazǎ un partid ori candidat dominant, cum e cazul USL-ului acum la nivel național, cum a fost cazul lui Sorin Oprescu în București acum jumǎtate de an, se gǎsesc unii care sǎ declare în sondaje cǎ ar vota cu dominantul, deși e probabil sǎ nu o facǎ.

Ei spun asta operatorilor de interviu doar pentru a crea acestora o impresie pozitivǎ. E vorba de un principiu elementar al gestionǎrii de imagine în relația cu un necunoscut. Ipocrizie pozitivǎ. Necesara minciunǎ ca sǎ ne simțim bi