Silvio Berlusconi se răzbună împroșcând cu noroi în stânga și-n dreapta

Scena politică italiană închide acum un cerc început în 1994, când Silvio Berlusconi își anunța candidatura. Filmările de la evenimentul la care acest antreprenor de maxim succes promitea speranță, schimbare și o guvernare ca la carte par acum desprinse dintr-o peliculă SF. Astăzi, după aproape două decenii în care a dominat politica italiană, Berlusconi personifică o clasă politică învechită și blazată. Față de predecesorii săi, prestația sa este întinată și de nenumăratele scandaluri personale în care a fost implicat. În plus, în timpul mandatelor sale, datoria publică a sporit. Per total, putem spune fără tăgadă că fostul premier a lăsat Italia într-un haos altădată de neînchipuit, care o împiedică să-și revină odată din criza economică și financiară cu care se confruntă. „Cea de-a doua republică“, pe care a proclamat-o cu atâta fast, își trage ultima suflare; următoarea, cea de-a treia, are un viitor incert.

Chiar dacă anul trecut a cedat conducerea țării unui guvern de tehnocrați condus de Mario Monti, Berlusconi refuză să se retragă. În ultima sa apariție TV, și-a speriat fanii cu o figură de ceară, mulți asemuindu-l cu fostul președinte egiptean Hosni Mubarak. A înjurat și a blestemat în stânga și-n dreapta. Cu doar câteva zile înainte, anunțase că nu are de gând să mai participe la viitoarele alegeri, pentru a contribui astfel la realizarea unei ample alianțe de centru-dreapta. Ba chiar, în privat, i-a cerut lui Monti să accepte președinția noii structuri. Acum, pe același Monti l-a învinovățit că a dus țara în recesiune. Apoi, a dat în Germania și în comportamentul său „hegemonic“. Dar cele mai multe sudalme s-au îndreptat către justiție, după ce un tribunal important l-a condamnat la patru ani cu executare pentru fraudă fiscală. Ce l-a deranjat cel mai tare pe Berluscon