Buldogul Spike doarme liniştit, cu botul pe labe, în gura coteţului. Un ditamai ciolanul, alb şi lucios, îi apare în vis, în timp ce buzele scot un şuier uşor, satisfăcut.
Motanul Tom se apropie tiptil. Cu mişcări sigure, măsoară rapid zgarda care îl ţine legat pe Spike. Trasează un cerc în jurul coteţului. Se îndepărtează dincolo de linia de siguranţă şi fluieră asurzitor.
Trezit brusc din visul minunat, Spike cască nişte ochi cât cepele. Tom se strâmbă la el: scoate limba, îi face buru-buru. Dulăul îşi scutură capul, să fie sigur că ceea ce vede nu e tot vis. Nu, e aievea. Înnebunit de furie, pachetul de muşchi se repede să-l rupă bucăţi. Dar lesa îl opreşte la câţiva milimetri de faţa nesuferită a motanului. În vreme ce Spike latră neputincios, ca un apucat, Tom scoate un jurnal împăturit şi-l altoieşte cumplit peste bot.
Băsescu l-a imitat pe Tom. O ţară întreagă, pusă pe jar de pariurile analiştilor, se întreba când o să iasă preşedintele. Dar fostul suspendat tăcea. Imperturbabil. Răbdător. Măsura lesa. Aştepta să treacă timpul, până dincolo de termenul la care putea fi suspendat încă o dată, iar referendumul să se ţină odată cu alegerile. Atunci a pocnit javra peste bot. Dar n-a fost lovitura devastatoare pe care o aştepta galeria. Nu i-a dat cu bâta- n cap, ca în alte episoade. Doar un "pleosc!", cât să turbeze potaia de furie.
Dar cine e potaia? Întrebarea e mai puţin tâmpită decât pare. Dintre toate cotarlele pe care le putea lua la ţintă, Băsescu a ales cu grijă. Ce a spus el în discursul de luni seara? A vorbit despre statul de drept în pericol, despre MCV şi Justiţie, ANI şi Schengen, alegeri şi observatori OSCE. Nimic despre dezastrul guvernării USL. Să ai mingea ridicată perfect la fileu, iar tu, preşedinte-jucător, să o mângăi cu precauţie, atent spre ce colţ de teren o îndrepţi?
Nu e ciudat? Evident. Atât de evident că Ponta
