Dacă în numai câţiva ani cantitatea de arme de asalt de pe teritoriul României ar fi urcat cu o treime, fără să ştim că ar fi război sau că s-ar organiza un concurs naţional de vânătoare, suntem siguri că autorităţile numaidecât s-ar fi alertat; laolaltă Guvern, Poliţie şi tot ce înseamnă administraţie locală ar fi încercat să vadă care este natura acestei inflaţii de armament şi la cine ajung armele. Nu credem că ar fi stat liniştiţi doar în baza faptului că românii sunt oameni raţionali şi nu vor face abuz de pistoalele, puşcoacele şi kalaşnicoavele care le intră pe mână. S-ar gândi că mai curând vărsările de sânge s-ar înmulţi odată ce populaţia s-ar înarma până în dinţi.

Nu aceeaşi vigilenţă am avut însă, în materie monetară, de la autoritatea de resort, Banca Naţională a României. Deşi cantitatea de lei a crescut cu aproape 30% din 2008 până în prezent, într-un răstimp în care economia a scăzut, iar investitorii străini ne-au ocolit cu valuta, BNR nu a părut deloc alertată. Mai mult decât atât, creşterile de preţuri de aproximativ 20% din perioada de patru ani amintită nu au fost deloc asociate cu această explozie ciudată a masei monetare. "Şocuri adverse de natura ofertei" a fost justificarea cea mai la îndemână pentru scumpiri atunci când faptul că acestea sunt mai degrabă o consecinţă a leilor în exces era o explicaţie la mintea cocoşului.

În unele cazuri gândirea simplă nu strică şi este bine să apelezi la ea atunci când modele econometrice mai complicate sau mai simpliste te conduc la concluzii sofisticate despre existenţa unui deficit de cerere greu măsurabil. Ca să îl citez pe un reprezentant al industriei financiare de la noi, "cât despre PIB-ul potenţial, nimeni nu a pus mâna pe el".

Din această toamnă, pentru că preţurile tot nu se astâmpără şi au luat-o în sus, în sfârşit, Banca Naţională dă un semnal că a trecut la întărirea polit