Romanul Cosmopolis (2003) nu a fost întîmpinat cu mult entuziasm de critici, însă receptarea lui critică s-a schimbat radical în timp, pe măsură ce dimensiunea alegorică a fost descifrată, ajungînd să fie considerat unul dintre cele mai subtile creații ale lui DeLillo. Anul acesta a fost ecranizat de David Cronenberg, cu Robert Pattinson în rolul principal și cu Juliette Binoche, lansarea filmului la București desfăşurîndu-se concomitent cu lansarea romanului, tradus excelent în românește de Veronica D. Niculescu. Ca şi prietenul său, Paul Auster, Don DeLillo (cel crescut pe străzile din Bronx) a preferat să răsfrîngă în literatură partea întunecată a Americii guvernate de misticismul postmodernității cibernetice. Protago­nistul romanului, Eric Packer, este mai degrabă comandantul unei nave spaţiale (sugestiile acestui topos regăsindu-se şi în titlu) decît un Ulisse al Americii mileniului trei, așa cum a fost considerat datorită similitudinii între intriga redusă în ambele romane la redarea unei zile – traversate cu încetinitorul – din viața personajelor principale. Unul se bărbierește, altul vrea să se tundă. Acest univers al personajului principal, deși aflat în mijlocul lumii, pare o sferă deconectată de la umanitate – în ciuda ecranelor pe care se transmite în direct viața – și care străbate, cu viteza banilor cîștigați sau pierduți, galaxiile capitalismului cibernetic. Don DeLillo îi face eroului său un portret complex care surprinde, cu atît mai mult cu cît este presărat cu frînturi de fraze concentrat-poetice, care întrerup fluxul narativ sau descriptiv, diluîndu-și nu tocmai lesne înțelesurile, o relectură – fie ea şi pe fragmente – prinzînd tare bine. Eric Packer este un influent tînăr multimiliardar de 28 de ani, excentric, insomniac și lipsit de prieteni cărora să le împărtășească tăcerile. E prins în automatismul obținerii și cheltuirii banilor, dar