Ionuţ Miloi, Geografii semnificative.

Spaţiul în proza scurtă a lui Mircea Nedelciu,

Colecţia „Paradigme” (coordonator Gheorghe Perian),

prefaţă de Sanda Cordoş,

Editura Limes,

Cluj-Napoca, 2011, 108 p.

La Editura Limes a apărut în 2011 un mic volum intitulat Geografii semnificative. Spaţiul în proza scurtă a lui Mircea Nedelciu de Ionuţ Miloi – un mic studiu care pare desprins dintr-o lucrare mai amplă, probabil o teză de doctorat. Studiul se anunţă interesant, în ciuda dimensiunilor restrânse, căci introduce un demers în vogă astăzi în cercetarea literară internaţională, anume spaţiul şi reprezentările spaţiale în literatură – aplicat, în cazul de faţă, la proza scurtă a lui Mircea Nedelciu. Mircea Nedelciu rămâne în continuare un scriitor foarte ofertant pentru istoria şi analiza literară, şi nu numai prin problematica abordată sau prin contextul socio-politic pe care-l implică textele sale, dar şi prin complexitatea formală a acestora din urmă. Aşa încât, Ionuţ Miloi găseşte aici un teren propice pentru ilustrări ale reprezentărilor spaţiale, pornind, fireşte, de la o serie de premise teoretice şi de delimitări conceptuale (vezi capitolul omonim, „Premise teoretice”) şi rafinând analizele concrete în cele patru capitole următoare, „Particule browniene”, „Paralelism şi perpendicularitate”, „De la Euclid la Einstein” şi „Camera de filmat din spatele camerei”.

În „Premise teoretice”, Ionuţ Miloi notează că interesul studiului pe care-l întreprinde este nu numai unul filologic, ci şi unul filozofic şi cultural de strictă contemporaneitate: „Resortul de natură filologică al studiului nostru este dublat de unul filozofic şi cultural, motivat de interesul pe care chestiunea spaţialităţii îl suscită în perioada contemporană asupra unui număr tot mai mare de ştiinţe”. Începând cu Michel Foucault, în anii ’60, şi până