Philip O Ceallaigh, absolvent de filosofie în ţara sa natală, ajuns şomer, apoi călător, vreme de 10 ani prin ţări, una mai exotică şi mai diferită decât alta - Rusia, Egipt, Spania, Kosovo, Statele Unite, India, Georgia, se stabileşte în anul 2000 la Bucureşti. Pare povestea de viaţă a unui aventurier. Şi totuşi vorbim despre un scriitor premiat şi foarte apreciat de critică şi de cititori, care a ales să trăiască în România.

Într-un interviu pentru emisiunea Digicult, care va fi transmis sâmbătă, de la ora 14.30, la Digi 24, Philip O Ceallaigh poveesteşte de ce a ales să se stabilească în Bucureşti: „M-am decis că vreau să aflu dacă pot să scriu, ce pot să fac cu asta. În Irlanda n-aş fi avut cum, pur şi simplu, să plătesc chiria, să trăiesc. Economic vorbind, n-am putut", spune artistul.

Volumul de debut "Însemnări dintr-un bordel turcesc" a câştigat Premiul Rooney pentru literatură irlandeză şi a fost apreciat de criticii britanici şi americani, care nu s-au sfiit, totuşi, să se recunoască puţin depăşiţi de lumea imaginată de autor. Şi asta pentru că realitatea pe care o descriu cele mai multe dintre povestirile sale este perioada tulbure a tranziţiei în care pare să se fi împotmolit România postcomunistă.

Cu toate că succesul a venit repede, banii nu s-au grăbit să apară aşa încât scriitorul s-a văzut nevoit să accepte orice muncă i s-a oferit. A lucrat inclusiv pe şantier: „S-au terminat banii, pur şi simplu. N-am avut bani pentru mâncare. Şi, până am găsit ceva mai profitabil, m-am angajat pe un şantier. Ştiam pe un tip care era şef de şantier, am vorbit cu el şi am muncit. Nu mult, câteva săptămâni. Nu era o muncă plăcută. Dar am rezolvat problema, până am găsit altceva de făcut."

Şi irlandezul O Ceallaigh a înţeles că literatura nu aduce bani: „Aici, mai ales aici, nu. Banii nu sunt în cărţi, în ziua de azi. Sunt în filme tv, în tot ce