A-i atasa lui Crin Antonescu de biografie o colaborare cu Securitatea, care pe vremea lui Nicolae Ceausescu avea Statele Unite drept dusman, prin urmare s-ar putea ca si de aia sa fie presedintele PNL atat de chitit pe americani, este teribil de amuzant.

Nu pentru ca peisajul politic actual ar fi strain de actori care s-au implicat pe burta, prin subteranele dictaturii, in activitatea de deconspirare a dusmanilor oranduirii socialiste. Ci deoarece ca sa muncesti in informatii trebuie sa ...muncesti. Este cea mai buna dovada in favoarea lui Crin Antonescu.

Dezbaterea nationala iscata de aluziile lui Mihai Razvan Ungureanu este prin urmare o ghidusie care nu are la baza faptul ca fostul director al Serviciului de Informatii Externe ar fi inconstient. Dimpotriva.

Desigur ca, intr-o democratie solida, un fost sef al spionajului care ar deschide un asemenea dosar ar fi imediat chemat la interogatoriu si atarnat de o acuzatie serioasa. Nu este cazul Romaniei, prin urmare daca MRU a lansat, vezi Doamne amenintator, ipoteza in piata, sunt linistit in privinta unei posibile reactii a partenerilor nostri din NATO si Uniunea Europeana.

Ca in Romania sunt alegeri cu strigaturi stiu pana si culegatorii de perle din Pacific. Nu ne ia nimeni in seama cand le spunem ca granita estica a UE nu poate fi penetrata de contrabandisti de tigari, daramite sa aiba impresia ca excelam in spionaj!

Asadar impresia ca MRU a comis o greseala copilareasca, asa cum numai Claudiu Saftoiu putea face pe vremuri, nu sta in picioare. Mai ales ca iata ce-a starnit! Sa nu fi stiut baietii care se ocupa de imaginea flancului politic apropiat de Cotroceni ce efect ar putea avea aceasta istorie cu un fost muzeograf din Tulcea?

Cu folosul tras de pe urma ei este alta poveste. Unii s-au distrat, altii s-au intrebat o secunda daca ar putea