Colecţia „Biblioteca avangardei”, inaugurată anul acesta la Editura Tracus Arte şi coordonată de Ion Pop, a reuşit în scurt timp să ne propună ediţii şi descoperiri istoricoliterare în măsură să modifice canonul istoric cu care operăm.

Ediţia critică Urmuz sau tipărirea volumului Prezentări, de Saşa Pană (rămas în şpalturi timp de mai bine de şase decenii), au creat şi convingerea că mai sunt încă destule de descoperit, în arhive personale şi la Academie, ca şi în paginile periodicelor interbelice, în legătură cu diversele grupări de avangardă care, până la instaurarea comunismului, au agitat viaţa noastră literară şi au contribuit la împrospă tarea gândirii literare şi artistice româneşti.

Volumul pe care îl comentez aici, intitulat Epistolar avangardist, merge însă şi mai departe, întrucât este vorba de o masivă corespondenţă inedită adresată lui Geo Bogza. Dimensiunile în sine sunt impresionante – 278 de epistole –, dar încă şi mai valoros este conţinutul. Căci expeditorii epistolelor sunt Victor Brauner, Colomba, Ilarie Voronca, Mary-Ange, Saşa Pană şi Stephan Roll, redacţia revistei Contimporanul şi tinerii din gruparea Alge. Nivelul lor documentar este, fireşte, de excepţional interes, ca şi calitatea literară a multora dintre ele.

Dar mai întâi se cuvine să remarcăm altceva. Primul merit al ediţiei – ca şi al întregii colecţii – este, paradoxal, acela că a apărut. Se ştie că, fie din cauza comportamentului unor editori, fie din cauza moştenitorilor înşişi, multe documente literare, în special cele care privesc temele ce interesează astăzi (între care la loc de frunte stă avangarda), continuă să rămână în arhive şi depozite private, în loc să fie puse la dispoziţia publicului şi a cercetătorilor. Publicarea unor inedite este câteodată blocată chiar în absenţa unor moştenitori vizibili ai drepturilor de autor, de teama unor eventuale pr