Două volume apărute deodată inaugurează integrala scrierilor lui Mihail Sebastian în colecţia „Opere fundamentale“ coordonată de acad. Eugen Simion, potrivit unui program de anvergură, impus cu pragmatică tenacitate colaboratorilor săi în cadrul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Catalogul volumelor publicate aici în numai cîţiva ani este impresionant, cuprinzîndu-i deopotrivă pe marii clasici şi pe contemporanii de pînă mai ieri (Petru Dumitriu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu). Tipul de ediţie preconizat trimite la prestigioasa „Bibliothèque de la Pléiade“ – model ambiţios, consolidat în timp de o echipă redacţională, sudată sub egida Gallimard. Randamentul acesteia e în mare parte datorat instrumentelor de lucru avute la dispoziţie (bibliografii riguroase, explorări documentare, monografii – adesea cîte două, trei, patru despre unul şi acelaşi autor, ca să nu mai pomenim de punerea la punct a textelor pe parcursul repetatelor retipăriri, plus confruntarea cu arhiva manuscrisă, acolo unde s-a păstrat). La noi, cu toate progresele făcute, mijloacele de informaţie continuă să fie deficitare, parţiale. N-avem nici măcar garanţia unui catalog general al periodicelor autohtone, sistematizat pe localităţi, cronologic. Cine angajează investigaţii asupra unui autor şi îşi propune să-i urmărească traseul cu toate implicaţiile în epocă trebuie să procedeze adesea ca un pionier, obligat la anevoioase defrişări în zone neumblate. Nu altfel a trebuit să se comporte, în cazul Sebastian, Mihaela Constantinescu-Podocea, care asigură coerenţa întregii ediţii şi îşi asumă, pentru volumul prim, rezervat prozei, stabilirea unei versiuni la nivelul de exigenţă al ediţiilor critice (note, comentarii şi variante), secondată pe parcurs de Oana Safta. Unde-s doi puterea creşte, inclusiv scrupulozitatea, aplicaţia meticuloasă.
Cum era de aşteptat, dosarul cel m
