După dealuri (2012)

Regia:Cristian Mungiu.

Scenariul: Cristian Mungiu.

Cu: Valeriu Andruţă, Cosmina Stratan, Cristina Flutur.

Genul filmului: Dramă.

Durata: 150 minute.

Premiera în România: 26.10.2012.

Produs de:Mobra Films, Why Not Productions.

Distribuit în România de: Voodoo Films.

Filmul lui Cristian Mungiu constituie o adaptare după romanele Tatianei Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecă torilor, romane-reportaj care speculează, cum apare în motto-ul la nuvela Remember a lui Mateiu I. Caragiale, „un fapt divers atroce”.

Cazul Tanacu a intrat în conştiinţa opiniei publice pe poarta tabloidelor, a revistelor şi televiziunilor de scandal, din el a fost reţinut spectaculosul obscen şi practicile pitoreşti şi crude ale unei lumi arhaice. Cazurile de exorcism, mai ales cele eşuate, stârnesc curiozitatea morbidă şi un misticism difuz, ele fac însă subiectul unor filme care îşi găsesc întotdeauna un public avid de senzaţional. Din fericire, regizor experimentat şi autentic în demersurile sale, Cristian Mungiu a evitat tot acest grund senzaţionalist. Filmul său este departe de a fi o punere în dezbatere a unor practici religioase sau a unei chestiuni de credinţă precum Insula (2006) lui Pavel Lungin. După dealuri nu este un film de factură dostoievskiană, de încercare a limitelor umanului în raport cu sacrul. Nu avem mistici iluminaţi, nu avem păcătoşi abisali, nu avem vinovăţii calculabile la scară metafizică, nu avem niciun dialog despre natura credinţei şi a divinităţii sau despre raţiunea de a fi a răului în lume etc. Există un singur personaj în film, doctoriţa care preia cadavrul Alinei, şi care distonează cu obiectivitatea camerei aşa cum şi-o propune regizorul. Ea face rechizitoriul violent al lumii monahale acuzându-le pe călugăriţe şi clerul, în general, de abuzuri. Însă