Rezulta astfel ca laminarea aspiratiilor de libertate ce ne caracterizeaza, de autocefalie in sensul larg, atat administrativ cat si spiritual pe care il are aceasta, s-a produs la noi prin experienta unui timp indelungat in care ne-am mentinut ca sedentaritate organizata obsteste. Sigur, nu suntem un caz unic, dar tocmai lucrul acesta trebuie inteles in contextul unor dorinte sincere de progres comun: Specificitatea care conduce oriunde la anumite trasaturi de psihologie nationala. Si cum, in cazul de fata este vorba de a noastra, avem dreptul, si chiar obligatia sa subliniem pentru altii, ca ea a fost mereu culivata pe directia libertatilor dinafara, de vreme ce a rezistat milenar sub „prelucrarea” permanenta la care ne supuneau trecatoarele semintii ce-si cautau propriile avantaje in defavoarea noastra.

Observatorul obiectiv al unui asemenea fenomen isi va da seama de modul cum navala unora produce rezistenta celorlalti, apasarea vasalitatii trezeste energii intru neatarnare, birurile puse de unii aduc revolta altora, monopolurile suprastatale produc reactia pietelor nationale, imperialismele conduc la razboaie iar dominatia politica la revolutii. Exista nuante pe care, in functie de asemenea infruntari, le capata intelegerea democratiei ca atare sau a conditiilor de existenta democratica pe plan national si international. Iar, in ceea ce ne priveste, da: avem o sensibilitate la ingerintele pe care, de prea multe ori si le-au manifestat altii in ceea ce ne priveste pe noi, destinul nostru si drumul pe care oricine are dreptul sa si-l caute prin efort propriu si chibzuiala personala. Manuind fie armele rezistentei fie cele ale oprimarii, fiecare isi oteleste mijloacele de infruntare iar temperaturile inalte ale acestora au produs dintr-un punct de vedere sau altul, acea calire specifica a unor trasaturi existentiale de care, vrea nu vrea, ar trebui sa