Prognoza de creştere economică a României pe care a fost fundamentat bugetul pe 2012, asumat iniţial de guvernul Boc, a fost prezentată românilor ca în superofertele din reclamele de la TV: o apreciere a PIB "începând cu" 1,8% şi de "până la" 2,3%. În nouă luni a scăzut la 1,9%, apoi la 1,7%, la 1,5% şi în final la "circa 1%". Se pare că, de fapt, va fi vorba despre renumita "creştere zero".

Românii par a fi îndreptăţiţi, văzând evoluţia acestor cifre, să se întrebe, cu doar trei săptămâni înaintea alegerilor generale, "cine a furat PIB-ul şi ce-a făcut cu el?"

Doar că, de la bun început, nu era nimic de "furat". S-a plecat de la o estimare electorală, de la un PIB imaginar, construit invers, adică pornind de la cheltuieli, nu de la venituri. Au urmat apoi, după cabinetul Boc, două guverne, unul cât jumătate de trimestru şi altul care a condus din opoziţie, care au făcut tot posibilul pentru a nu strica iluzia că economia merge, deşi stă.

În anul electoral 2012 guvernul Boc a ajuns la concluzia că pentru a da şi el ceva înapoi din ce a luat în anii precedenţi are nevoie de creştere economică. A căutat prin sertarele de la Finanţe, a făcut rost de ea şi a obţinut astfel, din pix, venituri mai mari la bugetul de stat pentru a putea justifica, până la un punct, cheltuieli pe măsură. Nu electorale, evident, ci "reparatorii", ca să îl cităm pe şeful de la Cotroceni. Reparaţia trebuia însă făcută repede, până la alegerile locale, deşi nu era "populistă".

Faptul că guvernul Boc a trecut la venituri şi apoi la cheltuieli de investiţii bani europeni pe care nu a fost în stare să-i atragă nici în anii trecuţi şi pe care, că tot veni vorba, acum România trebuie să îi dea înapoi din cauza fraudelor depistate de UE, a fost doar un bonus. Cifra finală conta.

Când MRU a preluat şefia Palatului Victoria, s-a trezit cu recesiunea în braţe. România a fos