Una dintre cele mai inteligente şi pitoreşti pilde provenite de la părinţii creştini ai primelor veacuri vorbeşte despre rostul laudei şi cerţii destinate... morţilor: "Un frate s-a dus la avva Macarie Egipteanul şi l-a rugat «Avva, spune-mi un cuvânt». Bătrânul îi zice: «Du-te în cimitir şi ceartă morţii!». Fratele s-a dus, i-a certat şi a aruncat cu pietre, apoi s-a întors să-i spună bătrânului (că a îndeplinit porunca). Acesta l-a întrebat: «Şi ce ţi-au spus?». «Nimic». Bătrânul îi zice: «Du-te iarăşi mâine şi laudă-i». Fratele s-a dus şi i-a lăudat făcându-i «apostoli», «sfinţi», şi «drepţi». Apoi s-a întors la bătrân şi i-a zis: «I-am lăudat». El l-a întrebat: «Şi nu ţi-au răspuns nimic?». Fratele a zis: «Nu». Bătrânul îi zice: «Ai văzut, aşadar, cât i-ai certat şi cât i-ai lăudat, iar ei nu ţi-au spus nimic. La fel şi tu, dacă vrei să te mântuieşti, fii mort, neluând în seamă nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, precum morţii. Astfel vei putea să te mântuieşti»". (vezi "Patericul sau apoftegmele părinţilor din pustiu", trad. Cristian Bădiliţă, Polirom 2003, p. 220-221).
...A apărut recent o foarte necesară lucrare intitulată "Tradiţia paternităţii duhovniceşti în spiritualitatea creştină răsăriteană" (Ed, Reîntregirea, Alba Iulia, 2012) al cărei autor este teologul Daniel Lemeni. Volumul este, în fapt, teza de doctorat pe care Daniel Lemeni a susţinut-o la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu sub îndrumarea diac. Ioan I. Ică jr. Acesta din urmă, unul dintre cei mai de seamă teologi români actuali, apreciază lucrarea prin faptul că demontează nişte clişee şi confuzii "delimitând strict părintele duhovnicesc de figurile asemănătoare ale învăţătorului, înţeleptului sau preotului-duhovnic".
Această delimitare, principial necesară, - dar care comportă riscurile şi nuanţele ei: fiindcă există ici-colo şi astăzi în ortodoxia românească, de p
