Un sondaj facut zilele trecute in Dambovita ne demonstreaza o realitate socanta. Peste 80 la suta dintre cetatenii chestionati doresc, in primul si in primul rand, locuri de munca. Situatia, sunt convins, este generala. Poate nu la fel de dramatica ca in Dambovita dar oricum pe aproape. Aceasta a ajuns sa fie cea mai importanta prioritate a romanilor. De ce?
Deznationalizarea si dezindustrializarea, privatizarile facute fara cap sau cu rea-intentie prin coruptie au condus la inchiderea, in ultimii 20 de ani, a multora dintre capacitatile de productie care au existat. Ceea ce s-a creat nou nu asigura, la nivelul dorit, locuri de munca. Sub regimul Traian Basescu, aceasta criza a atins apogeul. S-au pierdut nu mai putin de 800 de mii de locuri de munca. Enorm. Ca sa ne dam seama de amploarea acestei apocalipse, iata, realist vorbind, prin oferta de guvernare, USL nu se poate angaja, pentru urmatorii 4 ani, decat pentru crearea a 700 de mii de locuri de munca. Prin urmare, in 4 ani, indiferent ce eforturi va face Guvernul Ponta, nu pot fi recastigate in integralitatea lor cele 800 de mii de locuri de munca pierdute.
Care sunt consecintele? Prima, si cea mai importanta, este ca populatia apta de munca traieste in mizerie din simplul motiv ca nu poate beneficia de salarii. A doua consecinta, ca o intreaga generatie de tineri umbla haihui, fiind lipsita de posibilitatea de a-si castiga, prin forte proprii, existenta. Si tineretul in acest fel se degradeaza. Al treilea efect este depopularea Romaniei. Incercand sa supravietuiasca, oamenii parasesc aceasta tara. Si putini, mult prea putini dintre ei, se intorc, in conditiile in care, atunci cand se intorc, gasesc aceeasi situatie sau o situatie nu mult diferita. Urmatorul efect este ca, existand mult mai putine salarii, povara cade pe umerii pensionarilor, care si ei abia supravietuiesc.
