Împărţirea pe epoci este legată în carte de mediile, de lumile pe care le-a frecventat în timp Ion Ianoşi, astfel cum ele i-au pecetluit existenţa: Braşovul copilăriei şi adolescenţei, Clujul liceului şi al primei tinereţi, Leningradul studenţiei şi al întâlnirii cu Janina, apoi Bucureştii în mai multe stadii, marcate de activitatea de la C.C. şi de la Facultatea de Filosofie, precum şi de aceea de la Uniunea Scriitorilor în a cărei viaţă instituţională se implică nu doar de formă (în secţia de critică, în jurii, în comitete).

Ianoşi mai este apoi în carte martorul şirului de evenimente mari din istoria veacului trecut (a doua jumătate), unele trăite de foarte aproape, altele implicându-l prin ecourile lor, ca pe toţi din epocă. În niciunele nu este totuşi un martor de la „periferie” , spiritual vorbind, apatic, placid, ci un intelectual interesat de mersul lumii şi de factorii care îl provoacă, de legăturile dintre cauze şi urmări. Congresul al XIX-lea al PCUS, cu ultima apariţia publică a lui Stalin, procesul halatelor albe, moartea lui Stalin sunt evenimente trăite de Ianoşi de aproape, mai de aproape decât noi, oricum, fiind atunci student în Uniunea Sovietică, trăite şi judecate, analizate în toate consecinţele, raportându- le, acum, când le retrăieşte în memorie, la evoluţiile ulterioare. Ce s-a mai întâmplat? Va fi nu peste mult timp revoluţia anticomunistă din Ungaria, vor fi reacţiile faţă de ea ale regimului Dej, vor fi represiunile şi procesele politice de la noi, din anii ’58- ’59, apoi desovietizarea începută de Dej şi continuată de Ceauşescu, politica şerpuitoare a acestuia, reacţia de respingere a reformelor gorbacioviste, totul reînviat şi readus în scenă de un memorialist care nu doar inventariază, dar şi reinsuflă viaţă trecutului, îl retrăieşte, pentru el şi pentru noi, cititorii săi.

Spuneam mai înainte despre Ion Ianoşi că s-a i